Damele de companie ale Bistriței de la început se secol XX aveau carnet special de muncă cu semnalmente și fotografie, salariul era stabilit de Primărie și aveau restricții de circulație. Locuiau la „locul de muncă”, însă aveau camera proprie fiecare dintre ele, spălătorese și bucătărese. Personalul „auxiliar” nu putea „concura” cu prostituatele aflate în același bordel, astfel că prima condiție de angajare era… urâțenia!
Picanterii ale burgului, în acest episod al Poveștilor Arhivelor, dezvăluite de dr. Cornelia Vlașin – șef serviciu Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Bonus: O scurtă poveste despre Carol al II-lea și scurta sa ședere la Bistrița, alături de o anume Maria Martini
