L-am cunoscut pe Roland Szekely undeva imediat după intrarea noastră timidă în liberate, la începutul anilor 90. Era tipul profesorului rebel și atunci, cu accesorii de piele tăbăcită și cu un iz hippie pronunțat. „Rebeliunea” respectivă, pentru acea perioadă, era ceva ieșit din comun dar care îmi oferea primele nunațe de prospețime socială.
Pe acea vreme eram implicați amândoi în organizarea sau, mă rog, susținerea unui alt festival, unul pierdut în negura timpului și aproape de nimeni animitit în prezent: SOAROM, un festival internațional de folclor pentru tineret.
Profesorul, tânărul profesor de franceză Roland Szekely, care făcea pe ghidul și translatorul pentru grupurile vorbitoare de franceză, îmi vorbea despre muzică. În acele momente nu știu dacă el mă mai simțea lângă el căci părea că se desprinde de realitate și zburdă „flower-power” într-o dimensiune numai de el știută. Visa. Visa vorbind. Pasiunea profesorului pentru muzică mi-a dat de gândit atunci, căci nu mai întâlnisem așa ceva la nimeni, poate doar la tata, însă într-o altă măsură.
Arc peste timp, 2021, tot la Sîngeorz-Băi, tot despre muzică și tot cu Roland Szekely în miezul acțiunii. Festivalul ROLAND JAZZ este clar sămânța tânărului profesor de franceză de pe vremea SOAROM-ului. Acum rebeliunea este transformată în perseverență. În perseverența de a organiza un festival aflat la a noua ediție, un festival al cărui gen de muzică nu este unul ingurgitabil de către oricine, dar care se pliază aproape perfect pe Sîngeorz-Băi. De ce? Chair nu știu! Poate pentru că Maxim Dumitraș, pentru că Muzeul de Artă Comparată, pentru că zona artistică nișată are aici un refugiu…
În acest weekend, 30-31 iulie, la Sîngeorz-Băi vom asculta jazz. Muzică. Poate și niște vorbe ale profesorului de franceză ce mi-a deschis orizontul muzical. O să mă bucur și de iARBA FIARELOR, căci tare mi drag să-i ascult.
