Prăjitura cu Piper începe o serie de materiale dedicate urbanismului local bistrițean, acolo unde se întâmplă uneori „minuni”, alteori dezastre ireversibile pentru fața deja plină de cicatrici a unui burg cândva ordonat, frumos și admirat.
Nu vom căuta vinovați, nu suntem instanță, ci doar vom arăta cu degetul (chiar dacă nu e frumos) către o direcție sau alta, către o situație sau alta. Sunt alții care au pârghii la îndemână pentru a trage concluzii legale, noi doar mai deschidem câte o ferestră spre anumite spețe.
Povestea de azi este legată de anumite practici de prin birourile instituțiilor care, în mod normal, ar trebui să vegheze la respectarea legilor și a regulilor, în mod trasparent și dezinteresat.
Pentru a intra în subiect trebuie să precizăm faptul că, în materie de urbanism, atunci când se construiește sau se demolează vreo clădire se face la sfârșit o recepție a lucrării respective. În urma acestei recepții se vor face înscrisurile necesare și legale în Cartea Funciară. Astfel, oricine poate vedea că o clădire a fost ridicată într-un anumit loc, sau, după caz, a fost demolată dintr-un anumit loc.
Marele Combinat pentru Prelucrarea Lemnului din Bistrița, cunoscut ca CPL sau mai târziu ca Mopal, a fost ras de pe fața pământului din zona Tărpiului – Drumul de centură. Pe terenul rămas viran s-a dorit construcția unui complex rezidențial, însă s-a renunțat la idee și în acest moment avem o fabrică ridicată acolo. Este vorba de Leoni, toată Bistrița știe.
Cu o mică excepție, una demnă de legendele urbane ale unei metropole la început de secol. În același areal al fostului CPL există o clădire fantomă! Da, fantomă, și explicăm de ce…
Clădirea de birouri a fostului CPL cu tot cu gheretele paznicilor, construcții aflate chiar la intrarea în fostul combinat, nu mai există nici ele, conform înscrisurilor legale! Însă clădirea fantomă apare în văzul tuturor, negând dispariția ei de pe fața pământului. Documentele oficiale ne spun că nu este acolo, clădirea se încăpățânează să apară ca o nălucă privirilor trecătorilor. Inclusiv site-ul de specialitatea al Cărții Funciare ne spune că NU ESTE NICIO CLĂDIRE ACOLO, google earth se face că nu știe și ne dă poze cu clădirea în toată splendoarea ei!
Conform unui Extras de Carte Funciară eliberat de ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară), pe parcela în cauză nu apare nimic și este înscris doar TEREN INTRAVILAN, conform foto de mai jos.
Mai mult, în schița anexă a CF-ului, în interiorul suprefeței de 35.123 mp în discuție nu apare nicio clădire! Am verificat numărul cadastral din CF (84882) și pe harta interactivă a ANCPI (e-Terra). Conform legendei hărților din acest soft, culoarea galbenă înseamnă teren, iar clădirile sunt schițate cu culoarea roșie. În cazul nostru apare următoarea hartă:
Ca și comparație, clădirea Leoni apare cu roșu, ca în imaginea de mai jos:
Am întrebat gugălul despre clădire. El o vede, o recunoaște, e acolo:
Tot nu am crezut așa ceva, căci documentele legale nu mint! Așa că ne-am deplasat la fața locului, respectiv pe strada Tărpiului nr.14, conform extrasului de CF. Ei bine, clădirea ne zâmbea ironic, chiar sarcastic! Așa ceva doar o clădire fantomă poate să facă…
Și totuși, cum e posibil ca o clădire care apare în acte oficiale ca dărâmată să fie, totuși, în picioare, la locul ei inițial? Păi ar fi varianta în care cineva, habar n-avem cine, nu și-a făcut treaba cum trebuie, sau, Doamne-ferește, a mânărit hârtiile oficiale, documentele legale.
Nu e treaba noastră să facem pe detectivii. Există alte instituții în acest sens și nu ne substituim acestora. Fiecare să-și câtige pâinea. Însă nu putem să nu ridicăm privirea de jos și să nu vedem o ditamai clădirea care, de fapt, nu există.
O fi o scăpare. Poate că cine a făcut recepția demolării respective nu a mai fost pe teren să vadă cum clădirea zâmbește ironic. Poate este doar o eroare materială…
Oare câte astfel de fantome și fantomițe mai există prin acest minunat burg?!
Stați pe-aproape, continuăm, căci… din păcate, avem apă la moară! Săptămâna viitoare venim către centrul orașului unde am întâlnit o altă situație, una puțin cam… perversă.
