În materie de turism, ospitalitatea era (și încă este) unul din factorii principali în recomandarea unul loc sau a unei zone de interes. Aceasta vine la pachet cu mâncarea, căci a fi bine primit într-o anumită locație înseamnă măcar o degustare din lada de zestre culinară a zonei.
Maramureșenii au profitat de acest concept din plin. În apropierea marilor sărbători, știrile din pensiunile pregătite pentru oaspeți încep și se termină cu oferirea de mese specifice și chiar prepararea unor bucate sau rețete de față sau împreună cu oaspeții. La fel și în cazul bucovinenilor, asta dacă ne referim doar la aceste zone turistice învecinate și recunoscute pentru farmecul lor.
Bistrița-Năsăud se află la confluența a cel puțin două mari zone turistite ale României: Maramureș și Bucovina, iar dacă mai adaugăm și zona Mureșului cu Praid-Sovata atunci ne situăm în centrul unui triunghi turistic foarte important și musai de exploatat la maxim. Bine, ar mai fi și Clujul cu ale lui zone de interes, dar în principiu s-a înțeles ideea.
Cum să facem să ieșim din zona de tranzit dintre cele trei puncte de interes turistic și să creștem timpii de ședere la noi? Ei bine, aici este o întreagă poveste legată de mai multe axe ce pot fi exploatate în acest sens, însă azi și aici ne vom opri la factorul gastronomic.
Pentru a scoate în evidență ideea principală, cea de punct gastronomic local, facem o mică trimitere într-o altă zonă turistică excepțională care a profitat din plin de acest concept: Vama Buzăului, județul Brașov.
Comuna Vama Buzăului se află în extremitatea estică a județului Brașov, într-un loc unde, la o primă vedere, zona nu ne spune mare lucru în comparație cu percepția generală legată de acest județ. Poiana Brașov, Râșnov cu al lui Dino Parc, Bran, Făgăraș, Rupea și evident Brașovul în sine, sunt doar câteva dintre punctele turistice forte ale României.
Vama Buzăului, aflată la confluența dintre Brașov, Covasna și Buzău, prin inteligența speculativă a oamenilor locului, a reușit să devină un punct de interes… interesant! Aici există o „zimbrărie”, o rezervație de zimbrii care este mai mult o grădină zoologică în miniatură (aici nu ne referim la suprafață ci la varietatea și numărul de animale). Pe lângă cele câteva familii de zimbrii, la Vama Buzăului în „zimbrărie” se mai regăsesc câțiva păuni, niște ciute, o familie de mufloni, reni și… cam atât! Complexul este foarte frumos amenajat și îngrijit.
„Zimbrăria” de la Vama Buzăului atrage undeva la două-trei mii de turiști într-un weekend, depinde de perioada din an și eventual de condițiile meteo, ceea ce este destul de mult! Vama Buzăului este declarată stațiune de interes local, însă factorii administrativi ai comunei nu vor să se oprească aici. Deocamdată au sub 200 de locuri de cazare, însă demersurilor acestora continuă.
Ei bine, cei două-trei mii de turiști ce calcă „zimbrăria” din Vama Buzăului într-un weekend trebuie să și mănânce. Aici au dat „lovitura” vămeșenii, căci au pus în practică un concept perfect pentru ei: punctele gastronomice locale!
Nu mai puțin de 20 de astfel de locații sunt deschise în Vama Buzăului, în gospodăriile vămeșenilor care astfel reușesc să hrănească miile de turiști, dar și să-și rotunjească veniturile profitând de ingenua „zimbrărie”. Un punct gastronomic local este un punct de alimentație turistică de tip familial care oferă preparate alimentare specifice zonei geografice din care fac parte, iar meniul zilnic va cuprinde o gamă redusă de preparate tradiționale locale care vor fi realizate de proprietar și membrii familiei acesteia, asta ca o definiție, însă într-un astfel de loc poți să descoperi, pe lângă gusturi și senzații gustative, oameni și povești – nucleul unui astfel tip de turism.
Cum s-au organizat vămeșenii? Aici intervine factorul administrativ local, căci primarul comunei, Tiberiu Chirilaș, ajutat de o asociație locală de crescători de animale, Asociația „Transhumanța Vama Buzăului”, precum și de niște „meseriași” din DSVSA Brașov, au reușit împreună să conceapă un ghid de bune practici legat de înființarea și funcționarea acestor puncte gastonomice locale, inclusiv organizarea într-o asociație de nișă, „Gastro Local”.
Chirilaș a adunat, la un moment dat, toată suflarea comunei în căminul cultural. Acolo, ajutat de doctorii DSVSA, a prezentat conceptul și i-a îndemnat pe cetățeni să facă pasul către deschidrea unui punct gastronomic local. La început, din marea masă a celor prezenți s-au „ridicat” patru, însă puterea exemplului a dus numărul la 20 numai în comuna Vama Buzăului.
Asociația „Gastro Local”, care deține acum, pe lângă ghidul de bune practici, și identitate vizuală printr-un branding destul de agresiv, are peste 50 de membri în județul Brașov, cu discuții înaintate cu alți potențiali membri din Covasna, Sibiu, Tulcea și chiar Neamț.
Bistrița-Năsăud a făcut deja primul pas, cel mai greu și anevoios, prin sârguința și mai ales încăpățânarea Elenei Rus de la Tiha Bârgăului, fosta concurentă de la „Chefi la cuțite” deschizându-și primul punct gastronomic local destinat publicului larg – „La Elena din deal”. Teoretic este cel de-al doilea deschis în Bistrița-Năsăud, primul fiind localizat la Colibița, însă folosit doar în circuit închis.
Ca o mică paranteză, din punct de vedere gastronomic, însă depășind pragul de punct gastronomic local, Nina Rus ne-a pus pe harta culinară a României, căci păstrăvul și preparatele unice ale Ninei de la Păstrăvăria Rin sunt un reper important în această ecuație.
Dacă e să ne referim la „Elena din deal”, atunci trebuie să precizăm faptul că acest punct gastronomic, pionier în județ, a ridicat ștacheta foarte sus. Elena Rus nu numai că se folosește de rețetarul moștenit de la bunici, unul autentic și pur tradițional, dar stilul de a găti, în care dragostea față de bucate se simte de la „Mila 23” (locul din Delta Dunării de unde a pornit întreg conceptul de punct gastronomic local), este unul unic, ademenitor și cu sămânță de recidivă. Și… da! Povestea fiecărei dumicături are un rol esențial…
Din fericire pentru Bistrița-Năsăud, ideea de punct gastronomic local nu se oprește la „Elena din deal”. De curând o altă familie a făcut pasul către turismul gastronomic, tot pe Valea Bârgăului, la Bistrița-Bârgăului. Este vorba de gospodăria familiei Bidian, transformată în punct gastronomic local.
Maria Bidian este o bucătăreasă desăvârșită, cunoscută de comunitate pentru bucatele preparate la evenimente precum nunți și botezuri. Casa familiei a devenit acum un punct de interes pentru cei care doresc să experimenteze bucătăria tradițională de pe Valea Bârgăului, gospodarii fiind și crescători de păsări, ceea ce le conferă un atuu. Pe lângă produsele proprii, atât familia Bidian cât și Elena Rus folosesc produse ale altor producători locali certificați din județ, marea lor majoritate fiind membri ai Asociației „Produs în Bistrița-Năsăud”.
Semne bune județul are, căci sunt semnale din zona Șieului și a Tihuței, locații unde se pare că se vor deschide următoarele puncte gastronomice locale. Dacă până acum deschiderea unui punct gastronomic local implica o documentație destul de alambicată, DSVSA BN a reușit simplificarea procedurilor, astfel că nu ar mai trebui să existe „bețe în roate” pentru cei care se hotărăsc să facă acest pas.
E bine că există un început. Poate că și în Bistrița-Năsăud se va înființa o asociație de genul celei de la Vama Buzăului, sau poate se va lua în calcul afilierea la aceasta. Indiferent dacă va exista sau nu o formă de asociere între gospodarii din punctele gastronomice locale, între ei sau cu alți producători locali, faptul că s-a pus în mișcare acest trend este deja un câștig.
Dacă în zonele clasice turistice există diferite variante legate de hrănirea turiștilor, iar aici vorbim de sistemul clasic HoReCa, este nevoie de aceste puncte gastronomice locale și în zonele unde restaurantele nu intră din mai multe motive, legate eventual de poziție, flux etc. O astfel de zonă este Via Transilvanica, de fapt un traseu care traversează nu numai județul nostru ci întreaga Românie.
Principala bătălie legată de punctele gastronomice locale ar trebui concentrată pe acest front, căci Via Transilvanica deja este un reper internațional. Sunt anumite locuri în țară care profită (la modul pozitiv) de „drumul care unește”. Un astfel de exemplu este Saschiz, o localitate aflată pe traseul Via Transilvanica, dar și pe o altă rută turistică bine conturată în peisajul românesc: Colinele Transilvaniei.
Ceainăria Tei din Saschiz este o astfel de poveste. Dacă inițial cei care au deschis această mică și superbă ceainărie într-o gospodărie, sub un șopru, aveau clienți turiști ce se aventurau pe Colinele Transilvaniei, după inițierea fenomenului Via Transilvanica numărul turiștilor care servesc un ceai, o socată sau specialități din rubarbă a explodat! Se pare că unii știu să „profite” de acest traseu turistic unic în țară…
Spre exemplu, în Bistrița-Năsăud, pe ruta Via Transilvanica se află un punct de interes ce promite mult și așteptările sunt la fel de înalte: Castelul Teleki de la Posmuș! În această zonă se pretează măcar un punct gastronomic local, însă, cu siguranță nu va fi destul. Dacă „zimbrăria” din Vama Buzăului atrage mii de turiști într-un weekend, Posmușul, după punerea în funcțiune și în circuitul turistic al Castelului Teleki ar trebui să devină o locație turistică puternică. De aici ne putem extide cu „pretențiile” către Teaca, acolo unde „Mocănița Transilvaniei” se poate tranforma și ea într-un magnet turistic, iar dacă e să vorbim de cramele din județ sau alte minunății din Poarta Transilvaniei, atunci musai să gândim punctul gastronomic local ca un „must have”!
Punctul gastronomic local este nucleul unui turism gastronomic real. Depinde doar de noi să-l exploatăm la maxim. De noi, gospodari, administratori, chiar și politicieni, influenceri, producători locali. Însă, atenție! Dacă aceste mici afeceri de familie vor fi duse în extrema profitului în defavoarea calității, a originalității și a gustului, totul se poate transforma într-un fiasco! Un turist care calcă pragul unui punct gastronomic local nu va căuta mici, grătare și zamă de burtă, ci acele bucate unice, gătite într-un anumit fel, unul tradițional și de calitate.
Gastronomia este Cenușăreasa turismului românesc, reeditată odată cu pornirea unui val de interes local numit puncte gastronomice. De ce reeditată? Foarte simplu: era lângă noi și o foloseam fără să ne dăm seama de valoarea ei!
