Fiind aproape de o desființare definitivă, fosta cladire a cinematografului Omnia, cunoscut mai ales sub denumirea de „23 August”, primește cea mai bună veste de la salvarea teoretică de la uitare: Primăria municipiului Bistrița solicită oferte de preț în vederea atribuirii contractului de servicii ”Elaborarea documentației de avizare a lucrărilor de intervenție pentru obiectivul de investiții Centru cultural multifuncțional Omnia” pe Bulevardul Republicii.
Valoarea estimată a contractului este 228.934,74 lei fără TVA iar obiectivul final al municipalității este amenajarea actualei săli de cinema într-o sală de spectacol cu capacitatea estimată la 200 de locuri, cu denumirea Teatrul ”Liviu Rebreanu”.
Asociația Petru Italus Trust – Alianța pentru patrimoniul bistrițean saultă inițiativei Primăriei dar și atrage atenția asupra unor lucrări de „reabilitare” care nu ar aduce beneficii noului edificiu:
O cladire emblematica propusa spre transformare in parcare cu doi ani in urma este acum in faza studiului de fezabilitate în vederea depunerii unui proiect finanțat pe fonduri europene, pentru ca Bistrița să aibă un teatru municipal autonom.Este o veste extraordinar de buna pentru patrimoniul bistritean si pentru cultura bistriteana.Doi factori au contat in acest drum de la oroare la speranta. In primul rand societatea civila bistriteana care s-a mobilizat exemplar. Pentru noi acesta a fost momentul in care am decis definitiv formalizarea Petrus Italus Trust.In al doilea rand a fost dinamica primarului Ioan Turc, care a luat in serios criticile informate si a decis sa isi schimbe cu celeritate pozitia. A fost un gest democratic si reflexiv care merita apreciat ca atare.Noi nu putem decat sa il incurajam pe domnul Primar sa continue cu aceasta atitudine facand si gesturi nepopulare cu unii. In speta, ar trebui aplicata la sange legea privitor la cea mai veche si mai sistematica provocare pentru ce da identitate orasului vechi: neglijarea si, mai rau, slutirea cladirilor istorice cu ferestre PVC, aparate de aer conditionat, lavabila, stucatura falsa, ciment si polistiren.Este nevoie in acest moment de o interventie energica, de un ‘pe aici nu se mai trece’ arhitectonic, aplicandu-se prevederile legale ce tin de impozitarea suplimentara si amendare, dupa caz. Ideal ar fi si un mare front de restaurare cu fonduri europene a unei mase critice de cladiri, poate cel mai important aspect al unui mandat de primar bistritean din punct de vedere al atractivitatii orasului pe cateva decenii.Dar, pana atunci, macar sa se opreasca distrugerile. Caci pana si viitorul teatru va avea, dupa restaurare, cladiri private adiacente asupra carora s-au comis adevarate agresiuni prin activitatile de “reabilitare.”
