Suntem mereu atenți când vine vorba de marea performanță, indiferent de domeniu, iar dacă există și un factor local implicat atunci mândria se manifestă, pe bună dreptate, din cale-afară. Există însă și momente intermediare în drumul către performanță pe care, de obicei, le omitem, le pierdem din vedere sau pur și simplu nu le cunoaștem.
Înainte de a urca pe un podium, munca, ambiția și sacrificiul sunt călăuze solitare. Un domeniu în care drumul către performanță este unul destul de lung și plin de meandre este cel al dansului, iar protagoniștii au trecut prin „intermediara” fază a copilăriei.
Emese Ferenczi are 12 ani, vârsta la care fetițele timpurilor noastre au făcut deja tranziția de la Barbie la Tiktok. Blondina noastră are deja opt ani de „experiență” dansantă și a început și ea cu… Barbie.
„Pe la patru ani am început să dansez, uitându-mă la desenele cu Barbie în Spărgătorul de Nuci. Și mi-a plăcut tare mult atât dansul, dar și mai mult rochiile de balet, adică tutu-urile. Mama mi-a promis un tutu dar doar dacă mă înscriu la cursuri de dans. Și așa a început totul!” – ne-a povestit mica bistrițeancă.
Emese visează matur. I-ar plăcea să danseze cât de mult pe scenă și i-ar mai plăcea să învețe copiii să danseze. Dincolo de visuri există și o traiectorie deja creionată în gândirea legată de viitor: Emese vrea la facultatea de coregrafie, însă nu exclude și o meserie cu un alt… ritm: „Mi-ar plăcea sa fac coregrafii de dans, dar aș vrea sa fiu și medic stomatolog sau dermatolog :)”.
Părinții, Eniko și Attila, sunt de părere că în viitor, blondina lor ar putea începe o carieră din hobby, acesta fiind deja un ideal, o perfecțiune: „Cât de bine e la muncă dacă (și) acolo iți practici pasiunea…”.
Dansul ca preocupare este primit și privit cu multa deschidere în familie. „Având în vedere că activitatea este făcută cu așa multă pasiune și dedicare, nu putem decât să ne bucuram că Emese și-a găsit un scop și și-a găsit un hobby care îi aduce satisfacție. Noi suntem foarte mândri de ea și evident o susținem. Ne-am dori ca din această pasiune, pe viitor să își facă și o carieră, dar dacă nu… atunci să continue cu acest hobby care o dezvoltă frumos”.
Emese a început să îndrăgească dansul în cadrul unui cerc artistic bistrițean, unul cu nume predestinat viselor micilor pui de oameni – Scenica. Acum se antrenează în cadrul unei școli cu specific – Alegria School Dance unde… „le am ca și antrenoare pe Anamaria Cardan la gimnastică și Antuanela Marin, profa de balet. Le mulțumesc că mă susțin și pentru faptul că mă încurajează așa de mult”, a ținut mica balerină să ne sublinieze.
Emese are și modele în dans, ceea ce denotă faptul că se interesează de fenomen și îl urmărește la nivel înalt: „mi-ar plăcea să dansez ca și Natalia Osipova, o balerina foarte buna, ea este prim balerina la The Royal Ballet din Londra. Șiii… pe parte de contemporan, îmi place tare mult de Darius Mabda!” – ne spune bistrițeanca cu vădite sclipiri în priviri.
Îndrăgește două stiluri de dans, așa după cum ne-am dat seama din afirmația de mai sus: baletul și dansul contemporan. Însă la loc de cinste în inima ei cât și în familie este rock-ul „dăm din plete atunci când momentul o cere”.
Rock-ul și baletul sau dansul contemporan se împacă, nu este încotro. Dansul vine din suflet și se face cu multă pasiune. Câteodată merg și în paralel, ne șoptesc niște porumbițe indiscrete: „într-o cameră se ascultă muzică rock și în cealaltă se dansează pe clasic”. Important e că ambele sunt de calitate.
Emese adoră scena. Îi place să-și cunoască „concurența” și evident să câștige, iar aplauzele sunt răsplata. Nu-i place să fie pe ultimul loc, chiar dacă se poate întâmpla și acest lucru. Iar dacă veni vorba de scenă și aplauze, săptămâna trecută Emese a participat la un concurs desfășurat în București.
Young Artist Grand Prix este o competiție națională reper în lumea dansului. Ei bine, micuța blondă bistrițeancă a câștigat locul patru la balet, iar la contemporan a obținut argintul (categoria hobby).
„Mă simt mândră doar pentru faptul că am participat la acest concurs deoarece este unul din cele mai renumite și mai grele concursuri din țară. În rest am mai participat la concursuri din oraș și în alte județe (Cupa Floris, Movement Fest, TDC). Am câștigat atât locul 1 cât și 2 și am obținut menținui și burse de studii. Am fost pe toate locurile, important este că după fiecare concurs eu învăț câte ceva și încerc să mă îmbunătățesc”.
Anul acesta a fost primul în care a început să meargă la concursuri și dorința ei este legată de participarea la cât mai multe. Iar dacă ați crezut că aici se termină pasiunea, ei bine, mai așteptați puțin… Emese colaborează și cu Ansamblul Folcloric Cununa de Sânziene din Dipșa: „Am colaborat cu ei, mi-am făcut propria coregrafie de dans contemporan ca și intro într-o poveste de dans popular cu Sânziene”.
Fiind vorba de o fetiță de 12 ani intervine în discuție și școala. Și acolo Emese are un spirit competitiv, iar dacă pe scenă tânjește după aplauze, la școală caută satisfacția notelor mari.
„Și dansul și școala sunt importante deoarece îmi place să am și note bune la scoală, și îmi place și să dansez. E greu câteodată când vin acasă obosită de la antrenament și am de învățat și de făcut teme, seara”.
Atât părinții cât și mica balerină nu consideră că de fac sacrificii. „Eventual mici eforturi. Totuși, pentru Emese un „sacrificiu” este faptul că pierde din timpul liber și se întinde perioada de studii pentru școală până seara. Pentru noi, părinții, într-adevăr costumele și echipamentul… nu sunt ieftine. Se mai ivește câte-o sâmbătă când vrem să plecăm din oraș, dar nu e voie deoarece avem cursuri de dans” – au declarat Eni și Atti, trăgând ștrengar din ochi.
Rock și balet, contemporan și școală, familie și cursuri. Și prieteni, căci familia Ferenczi are mulți. În bocanci de rockeri, sau… mă rog, în teniși. Cum se simte Emese mai bine?
„Răspuns final: în bocanci eu mă simt bine, dar când iau poantele în picioare e ca și cum aș primi un cadou de ziua mea, adică e o bucurie și mă cuprinde o emoție aparte când mă încalț cu ele!”.