Unul dintre cele mai frumoase și de impact evenimente organizate în Bistrița-Năsăud se află în moarte clinică, resuscitarea acestuia fiind echivalentă cu apariția biblică a lui Lazăr. Cum celții aveau alte temeri și credințe, renașterea acestui festival în „sanctuarul” de la Figa ține mai de grabă de resurecție, dar asta doar după moarte…
„Şi celţii cred în resurecţie, atestată în numeroase mituri şi simboluri”, se spune într-un material legat de celți și druizi din Historia, iar evenimentul organizat an de an în această perioadă a anului (jumătatea lui cuptor) a dobândit ADN-ul celt, prin implicarea și spiritul organizatorilor, Asociația Celtic Transilvania.
Festivalul Celtic Transilvania a fost un eveniment complex, unic în România, şi chiar în estul Europei, în care se combină armonios activitățile de reconstituire istorică a perioadei celtice a Transilvaniei, cu muzica folk, rock si metal. Evenimentul a fost gândit pentru întreaga familie, de la nepoți la bunici, dar și pentru o plajă destul de largă de iubitori de evenimente. În mod evident, rebelii erau căpetenii de trib, fără să încurce sau să distrugă armonia generală.
Platoul de la Figa, vis-a-vis de întrarea în băi, a fost de-a lungul celor șase ediții festivaliere organizate până acum un sanctuar al unei epoci definitorii din istoria europeană și a Transilvaniei. Mii de persoane au călcat în tabăra celtică, în satul celtic de la Figa, iar alte mii au luat parte la concerte cum rar mai vezi în România, cu trupe venite de pe tot mapamondul.
Din păcate, marea pandemie din 2020 AC a atins mortal evenimentul. Deși s-au pregătit pentru ediția a VII-a, cea a anului pandemic, evenimentul nu a mai avut loc, soartă avută de toate evenimentele anului. Însă virusul a atins puternic și anul 2021 nu mai aduce nimic, decât melancolia vremurilor și tristețea timpurilor…
Prohodul Festivalului Celtic se aude ca un cântec de lebădă auzit în fundal, undeva la Figa. Toată acțiunea evenimentului animat odată se estompează în zare. Rămâne un platou gol, cu cenușa amintirilor. Privirile ne sunt țintuite pe cenușă, poate-poate va renaște ceva de acolo.
P.S.: Nu căutăm vinovați pentru că nu există…
