Obiceiurile din perioada sărbătorilor de iarnă sunt cele mai bine păstrate dintre tradiții la români, iar zona județului Bistrița-Năsăud nu face excepție. Consemnările lui Ion Pop Reteganu, care a fost cel mai mare folclorist al Ardealului nu doar o denumire de stradă, ne sunt izvoare neprețuite în acest sens, iar colecția de documente ale năsăudeanului Iuliu Moisil vine să întregească o poveste feerică de iarnă.
Așa cum cunoaștem și în momentul de față, comunitățile românești, săsești sau maghiare, fiecare cu particularitățile sale, în perioada Crăciunului se pregăteau de tăiatul porcului și de făuritul bunătăților din carnea acestuia, unii împodobeau bradul, se colinda, se pețea sau se delectau la baluri mascate.
Dr. Cornelia Vlașin, seful serviciului județean Bistrița-Năsăud al Arvihelor Naționale, a „săpat” pentru noi prin documentele vremurilor pentru a afla detalii legate de sărbătorile de iarnă din zona Bistriței și a județului, și așa cum ne-a obișnuit, a reușit să scoată la iveală câteva detalii interesante.
Colindatul pe categorii de vârstă
„Existau foarte multe colinde cântate în seara de ajun și cam peste tot, în mai toate satele existau mai multe categorii de colindători. Aici regăsim o cutumă legată de vârsta celor care colindă, astfel că în prima parte a serii de colind mergeau copiii, mai pe înserat, dar și dimineața. Apoi urmau tinerii, adolescenții, dar numai până la miezul nopții. Din toate descrierile și documentele vremurilor am înțeles că după ora 24 colindau doar familiile, cuplurile căsătorite și bătrânii”, ne povestește Cornelia Vlașin.
Împodobitul bradului – obicei exclusivist
Pe lângă „clasicile” obiceiuri ale tăiatului porcului, în zona Năsăudului, o zonă destul de emancipată și elevată, în special în casele intelectualilor, regăsim obiceiul împodobitului bradului, obicei care ajunge și în zona urbană a Bistriței, tot așa, în casele celor avuți sau erudiți:
„Într-adevăr, în lumea satului împodobitul bradului nu exista. Acesta vine din lumea săsească și se extinde în comunitățile românești, dar nu în lumea satului ci în zona urbană, cea a intelectualilor, iar mai târziu, în perioada interbelică, împodobitul bradului ajunge și în casele intelectualilor de la sate, la învățător, preot sau primar”, precizează Cornelia Vlașin.
Ceata de bere – obiceiul unic și pierdut
Dintre toate obiceiurile regăsite în arhive, unul ne-a atras atenția, căci are un caracter unic, specific zonei Șieului, regăsit și pe Valea Bârgăului, însă acesta s-a pierdut în timp: Ceata de bere și Petrecerea de bere!
„Eu nu știu într-o altă zonă din România să fi existat un asemenea obicei! Era specific văilor Șieului dar și pe Bârgaie și are o anumită poveste. În timpul postului, tinerii, feciorii, se organizau în ceată de bere. În zona Șieului erau mai multe cete de bere în cadrul unei localități, iar în localitățile mai mici exista doar câte o singură ceată. Astfel, într-o ceată exista vătaful sau junele desemnat a organiza ceata. Restul tinerilor din ceată se întâlneau la casa vătafului iar acolo învățau colinde, puneau la cale, organizau petrecerea din a doua zi de Crăciun, denumită și petrecerea de bere, acolo trebuia să se stabilească ce lăutari vin, iar aici era o competiție, căci fiecare ceată încerca să aducă cel mai bun muzician, și așa mai departe. Ei, de ce se numeau aceste cete și petreceri „de bere”? Ei bine, în timpul postului, atunci când aceste cete se întâlneau, nu era permis consumul de alcool, însă berea nu era considerată bautură alcoolică! Astfel, vătaful unui cete era obligat, pe lângă găzduirea cetei și a petrecerii să aducă berea, evident pe lângă alte merinde de post. De aici denumirile de ceata de bere, petrecerea de bere etc.”, ne dezvăluie doamna Vlașin.
Balul mascat – ritual urban de revelion
Pe lângă petercerile de bere, un alt moment inedit al sărbătorilor bistrițenilor era revelionul, așa cum îl denumim noi azi, însă această petrecere dintre ani era cunoscută ca balul mascat. În Bistrița acesta avea loc în actuala clădire a Palatului Culturii și era un eveniment exclusivist unde participa protipendada locală. Balul mascat dintre ani se organiza și la Năsăud, acesta fiind un oraș destul de emancipat și elevat.
„Petrecerile de revelion apar mai târziu sub forma unor baluri mascate. Le regăsim în zona urbană, la Bistrița și mai ales la Năsăud, pe atunci o urbe foarte emancipată. Costumele erau foarte elaborate și îndrăznețe pentru perioada respectivă! Nu există acum astfel de costume! Într-o astfel de petrecere erau invitate trupe de teatru, cântăreți, chiar și orchestre. În ziarele vremii am regăsit informații legate de prezența unor invitați veniți de la Viena să concerteze la Bistrița la un bal mascat. La fel și la Năsăud, avem relatări despre liste de invitați, se scotea în evidență somitatea momentului invitată la balul respectiv. De asemenea și familiile organizau mici petreceri de anul nou, evident familiile înstărite”, susține Cornelia Vlașin.
Perioada sfârșitului de secol XIX și început de secol XX, precum și perioada interbelică sunt pasaje istorice interesante ale Bistriței și Năsăudului, indiferent de perspectivă. Sărbătorile de iarnă au frumusețea lor și multe dintre acestea încă se regăsesc în obiceiurile noastre. Mai multe informații despre sărbătorile de altă dată puteți afla din materialul video de mai jos, dar și direct de la sursă, adică de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
