Ioan Oltean. Crocodilul, El Lider Maximo, Mexicanul, Mustăciosul sunt doar câteva dintre poreclele politicianului ce a condus mai bine de 25 de ani organizația județeană a unui partid important al României. A fost deputat, ministru, chestor de Cameră, secretar general, funcții greu de acumulat în conflictuala lume politică mioritică.
După cinci ani și jumătate, Ioan Oltean reapare în fața presei locale singur, mâhnit, slăbit, înconjurat de o masă plină ochi de file ale dosarelor pe care le-a cărat în cârca politică, morală, fizică și psihică în tot acest răstimp, însă cu fruntea sus. De această dată fără broscoi în gât, însă cu un mare gol în suflet!
Nu încerc să scot nicio lacrimă din partea nimănui, ci doar relatez ceea ce am văzut într-o locație de cinci stele, cu un personaj aflat la momentul unui detartraj fără de zâmbete. Nimeni nu caută mila, Doamne-ferește! și nici compasiunea, căci oricare ar fi povestea ultimului cincinal, un politician de calibrul lui Oltean este conștient și de reversul medaliilor, ar trebui să fie asumat și să-și suporte crucea și drumul acesteia.
Obișnuiți cu jocurile de culise, lobby-uri, elemente surpriză în momente cheie, cu trasul de sfori și mai ales cu poziția de master of puppets, cei prezenți la conferința de presă, anunțată de Oltean personal fiecăuri jurnalist, au constituit o mică bursă a subiectelor ce vor fi dezbătute, căci așa decurgeau mai toate conferințele organizate de personaj.
Ba o candidatură surpriză, ba nașterea unui nou și „mic” partid, eventual anunțul susținerii vreunei părți beligerante în războiul puterii din actualul PNL, toate au fost subiecte care au căzut, rând pe rând. Ioan Oltean nu a făcut decât să „lămurească” actuala sa poziție, cea de simplu membru, fără să se plaseze în vreo tabără.
Omul a ținut să vorbească public, după cinci ani jumătate, despre dosarele pe care le-a avut. Într-adevăr, cariera sa politică s-a încheiat atunci, indiferent dacă avea sau nu să primească celebrul NUP sau clasarea dosarelor. Odată pornit tăvălugul asupra unei persoane, indiferent de nume sau culoare politică, cariera acestuia se cam duce de râpă, iar asta nu poate demonsta decât caracterul politic al așa-zisei justiții. Hoțul neprins este negustor cinstit nu ține în politică, iar negustorul catalogat hoț așa rămâne.
Încă o dată, nu sunt mașina de spălat a celui care a purtat, poartă și va mai pura o etichetă pusă fără o condamnare definitivă și irevocabilă. Ioan Oltean este departe de imaculatul caracter al politicianului român, unul de altfel inexistent pe piață. Nu a fost străin de împărțitul sinecurilor, a fost departe de meritocrație și a profitat de poziția și influența sa pentru a impune anumiți oameni în anumite locuri, mai mult sau mai puțin esențiale, propriul copil fiind plasat discreționar în birouri de europarlamentari.
Crocodilul parcă a inventat el conceptul de lobby în politica românească, iar în aceeași politică granița cu traficul de influență este una foarte subțire, insesizabilă. Oricât ar vrea să se jure, pe roșu, pe portocaliu sau galben, că nu a făcut, Ioan Oltean a mâncat lobby pe pâine, iar acea graniță de care vorbeam adineauri a fost călcată în picioare, însă cu talent și mult joc de glezne.
Mexicanul a tras sfori încă din primul CPUN în care a fost prezent și până la ultimele alegeri interne ale partidului. A fost omul de legătură dintre Bucureștiul „dâmbovițean” cu ale lui sfere de interes și localele pene de păun. Indiferent de problematică, primarii, oamenii de afaceri, administratori ai deconcentratelor etc, etc, toți băteau la ușa lui, fie că era vorba de biroul de pe Pietonalul bistrițean sau cel din Casa Poporului.
El Lider Maximo a fost un despot al organizării politice locale, iar asta o pot confirma toți cei care, sub umbrela PD, PD-L sau PNL, au fost în preajma lui. Democrația internă era o poveste atât de plictisitoare…
Mexicanul a avut lupte grele în interiorul partidului. La București, nu la Bistrița, să ne înțelegem! Băsescu, Blaga, Videanu sau alte personaje ale defunctului partid îl cunoșteau destul de bine. Prea bine! Acolo au fost date lupte mari, nu ideologice, așa cum n-i se turnau pe goarnă în acele momente, ci de interese. Poate că erau și interese politice, printre altele, însă e foarte clar că sfârșitul politic al celui care a fost primul baron local al județului s-a tras din acea zonă și nu din rândurile soldaților de acasă.
Tuță, Florian, Liviu Rusu, Geea, Montoiu, Doris, Laba, Silași, Mureșan, Cordovan, Moisil, Vasile Borș, Valer Avram, tineri crescuți politic de Oltean, primari plantați aproape pe viață în comunele lor, consilieri sau directori de deconcentrate, toți aceștia nu i-au pregătit lui Oltean scenarii de Chitila cu saci de bani, deși o plăsuță sau ceva plicuri ar fi găsit oricare dintre ei să pozeze/filemeze și apoi să plaseze anonim „comanda” pe la ușile DNA-ului. Dar nu, nu au făcut-o, poate pentru că nu aveau curajul necesar, sau poate chiar nu aveau obiectul! Dar nici lângă crocodil nu i-am văzut la conferința de presă… așa, dă pretinie, dă tovărășeală, dă compașiune…
La asta s-ar fi așteptat, cel puțin teoretic Oltean, dar practic, cu siguranță știe și el, nimeni nu-și mai asociază numele cu un politician trecut prin lapidarea mediatică hrănită de „organe”. Repet, nu am căzut emoțional cu lacrimi pe umărul lui Oltean, însă să fii atât de singur după ce 20 de ani ai hrănit guri și minți, ai pus pâinea pe masa unora, cuțitul în mâna altora, iar acum ești singur…
Mulți dintre cei „hrăniți” de Oltean de-a lungul timpului s-au retras din politică. E normal să se rupă din legături. Alții însă au rămas, dar au mai schimbat tabere în interiorul sau exteriorul partidului. Mai sunt câțiva care mai au „curajul” să servească o cafea cu Mexicanul, în public, la vreo terasă. Poate sunt, nu știu, nu i-am văzut…
Concluzia după momentul „detartrajului” de azi? Oltean este singur, însă virusul politic ce își face de cap în ADN-ul lui nu-l lasă să se odihnească. Nu mai vrea funcții politicie și nici partid nu-și face. Până la urmă a înțeles că pata de pe nume nu mai iese nici cu foarfeca. Rămâne în zonă ca un simplu membru de partid, fără influență, fără jocuri de culise, fără sfori trase. Declarație oficială. În realitate nu cred nicio iotă din aceste ultime afirmații. Ioan Oltean nu stă în tribune doar să admire un joc politic de tot rahatul. Stă dacă îl poate scormoni!
Cred însă afirmația legată de regretul lui Oltean, că nu a candidat pentru o funcție publică niciodată!
